Probabil ai trăit asta cel puțin o dată. Stai liniștit, poate citești ceva sau te uiți la un film, și deodată simți cum inima ta face o tumba ciudată în piept. Sau bate mai repede, mai tare, într-un ritm care nu pare al tău. Te sperii, pui mâna pe piept, iar după câteva secunde totul revine la normal. Te întrebi ce s-a întâmplat. Te gândești dacă e ceva grav. Și apoi, pentru că viața merge înainte, uiți de episod. Până data viitoare.
Palpitațiile sunt una dintre cele mai frecvente acuze cardiace cu care oamenii ajung la medic. Și totuși, puțini înțeleg cu adevărat ce se întâmplă în corpul lor atunci când le simt. De cele mai multe ori, aceste senzații nu anunță nimic grav. Dar uneori, da, pot fi un semnal pe care nu ar trebui să-l ignori. Diferența între cele două situații poate fi subtilă, iar a o înțelege îți poate aduce liniște sau, dimpotrivă, te poate determina să ceri ajutor la timp.
Inima ta și ritmul ei: o mică introducere în mecanica vieții
Înainte să vorbim despre ce nu funcționează bine, merită să înțelegem cum funcționează totul atunci când merge așa cum trebuie. Inima ta este, în esență, o pompă. Una sofisticată, care bate de aproximativ 100.000 de ori pe zi, fără să îi ceri asta în mod conștient. Ritmul cardiac este controlat de un sistem electric intern, cu un „marcator de ritm” natural numit nodul sinoatrial, poziționat în partea superioară a atriului drept.
Acest nod generează impulsuri electrice regulate care se propagă prin întreg mușchiul cardiac, determinându-l să se contracte într-o succesiune precisă: mai întâi atriile, apoi ventriculele. Rezultatul este bătaia inimii tale, pe care o simți când îți pui mâna pe piept sau când îți verifici pulsul la încheietură.
În mod normal, ritmul cardiac al unui adult în repaus variază între 60 și 100 de bătăi pe minut. La sportivi sau la persoanele foarte active fizic, poate coborî chiar sub 60, fără ca asta să reprezinte o problemă. Inima este adaptabilă: accelerează când alergi, când te sperii, când bei cafea sau când ești îndrăgostit. Încetinește când dormi, când meditezi, când ești relaxat. Toate aceste variații sunt normale și fac parte din dansul continuu pe care corpul tău îl execută pentru a se adapta la viață.
Ce sunt, de fapt, palpitațiile?
Palpitațiile nu sunt o boală în sine. Sunt o senzație, o percepție subiectivă a bătăilor inimii. În mod obișnuit, nu îți simți inima. Ea bate acolo, în pieptul tău, de când te-ai născut și până în acest moment, iar tu nu te gândești la ea. Abia când ceva iese din tipar, când ritmul se schimbă sau devine mai intens, creierul tău primește semnalul și îl interpretează ca pe ceva neobișnuit.
Oamenii descriu palpitațiile în moduri foarte diferite. Unii spun că simt inima „sărind o bătaie”. Alții vorbesc despre o senzație de fluturare în piept, ca și cum o pasăre mică ar fi prinsă acolo înăuntru. Unii simt bătăi puternice, care par să le zgâlțâie tot corpul. Alții percep un ritm accelerat, ca și cum ar fi alergat, deși stau nemișcați. Toate aceste descrieri sunt valide și toate încap sub umbrela largă a termenului „palpitații”.
Interesant este că severitatea senzației nu corespunde întotdeauna cu gravitatea problemei. Poți avea palpitații extrem de supărătoare care nu ascund nimic periculos. Și poți avea aritmii serioase care nu produc aproape nicio senzație. De aceea, simpla prezență sau absență a palpitațiilor nu e suficientă pentru a trage concluzii despre starea inimii tale.
Tipuri de aritmii asociate cu palpitațiile
Când vorbim despre palpitații din perspectivă medicală, ne referim adesea la diferite tipuri de tulburări de ritm cardiac. Unele sunt complet benigne, altele necesită atenție.
Extrasistolele: cele mai frecvente „vinovate”
Extrasistolele sunt bătăi suplimentare ale inimii care apar mai devreme decât ar trebui. Le simți ca pe o „sărire” a inimii sau ca pe o pauză urmată de o bătaie mai puternică. Aproape toată lumea are extrasistole din când în când, fie ele atriale (care pornesc din camerele superioare ale inimii) sau ventriculare (din camerele inferioare).
La persoanele sănătoase, extrasistolele ocazionale sunt absolut normale și nu necesită tratament. Pot fi declanșate de stres, de lipsa somnului, de consumul de alcool sau cafea, chiar și de mese copioase. Totuși, dacă devin foarte frecvente sau dacă apar în contextul unei boli cardiace preexistente, merită investigate mai amănunțit.
Tahicardia sinusală: când inima accelerează, dar păstrează ritmul
Uneori, inima bate pur și simplu mai repede decât de obicei, dar într-un ritm regulat. Aceasta este tahicardia sinusală, și este de obicei un răspuns normal al corpului la efort, emoții, febră, anemie sau deshidratare. Nu este o aritmie în sensul strict al cuvântului, ci o adaptare fiziologică. Dacă dispare când cauza e eliminată, nu e motiv de îngrijorare.
Fibrilația atrială: ritmul haotic care merită atenție
Fibrilația atrială este cu totul altceva. Aici, atriile inimii nu mai bat organizat, ci tremură haotic, trimițând semnale neregulate către ventricule. Rezultatul este un puls complet neregulat, pe care îl poți simți ca pe o bătaie de inimă dezordonată, imprevizibilă.
Fibrilația atrială este importantă nu doar pentru senzațiile neplăcute pe care le produce, ci mai ales pentru riscurile pe care le implică. Când atriile nu se contractă eficient, sângele poate stagna și forma cheaguri. Aceste cheaguri pot ajunge apoi în creier și pot provoca accidente vasculare cerebrale. De aceea, fibrilația atrială necesită întotdeauna evaluare medicală și, de multe ori, tratament anticoagulant.
Tahicardiile supraventriculare: circuite electrice „scurtcircuitate”
Există un grup de aritmii numite tahicardii supraventriculare paroxistice, care apar brusc, durează de la câteva minute la câteva ore și se opresc la fel de brusc cum au început. În timpul unui astfel de episod, inima poate bate cu 150, 180, chiar 200 de bătăi pe minut. Senzația este extrem de neplăcută, dar, în absența unei boli cardiace structurale, aceste tahicardii sunt rareori periculoase pe termen scurt.
Ele apar din cauza unor căi electrice anormale în inimă, care permit impulsurilor să circule în cerc, generând bătăi rapide și regulate. Multe dintre aceste aritmii pot fi tratate definitiv prin ablație, o procedură minim invazivă în care căile anormale sunt neutralizate.
Aritmiile ventriculare: cele care cer vigilență
Când vorbim despre aritmii potențial periculoase, ne referim în principal la cele care pornesc din ventricule. Tahicardia ventriculară și fibrilația ventriculară sunt urgențe medicale care pot pune viața în pericol. Din fericire, aceste aritmii sunt mult mai rare și apar de obicei în contextul unor boli cardiace severe, cum ar fi insuficiența cardiacă, cardiomiopatiile sau după un infarct miocardic.
Cauzele palpitațiilor: de la cafea la boli de inimă
Palpitațiile pot fi declanșate de o gamă extrem de largă de factori. Unii sunt banali și ușor de controlat, alții necesită investigații serioase.
Stilul de viață și obiceiurile zilnice
Cafeaua este probabil cel mai cunoscut vinovat. Cofeina stimulează sistemul nervos și poate accelera ritmul cardiac sau poate favoriza apariția extrasistolelor. Dar nu doar cafeaua contează. Băuturile energizante, ceaiul negru, ciocolata și chiar unele medicamente pentru răceală conțin substanțe stimulante care pot afecta ritmul inimii.
Alcoolul are și el un rol important. Consumul excesiv, mai ales în episoade intense (ceea ce în engleză se numește „binge drinking”), poate declanșa episoade de fibrilație atrială, un fenomen atât de frecvent încât medicii îl numesc uneori „inima de vacanță” sau „holiday heart syndrome”.
Fumatul, consumul de droguri recreaționale (în special cocaina și amfetaminele), lipsa somnului, stresul cronic, toate acestea pot contribui la apariția palpitațiilor. Corpul tău funcționează ca un sistem integrat, iar ceea ce faci în timpul zilei se reflectă în modul în care inima ta bate noaptea.
Factori emoționali și psihologici
Anxietatea și atacurile de panică sunt cauze frecvente de palpitații. Când ești anxios, corpul tău eliberează adrenalină, care accelerează inima și o face să bată mai puternic. Ironia este că senzația de palpitații poate amplifica anxietatea, creând un cerc vicios în care te sperii de bătăile inimii, ceea ce face inima să bată și mai repede.
Mulți oameni ajung la cardiolog convinși că au o problemă gravă la inimă, când de fapt suferă de o tulburare de anxietate netratată. Nu e vorba de a minimaliza suferința, căci anxietatea este o afecțiune reală care merită tratament. Dar e important să înțelegi că nu orice palpitație înseamnă boală cardiacă.
Dezechilibre hormonale și metabolice
Glanda tiroidă joacă un rol surprinzător de important în ritmul cardiac. Hipertiroidismul, adică producția excesivă de hormoni tiroidieni, poate provoca tahicardie și palpitații persistente. De aceea, medicii verifică adesea funcția tiroidiană când investighează palpitațiile.
Menopauza este o altă perioadă în care femeile raportează frecvent palpitații. Fluctuațiile hormonale pot afecta sistemul nervos autonom și, implicit, controlul ritmului cardiac. Sarcina, cu volumul crescut de sânge și cu schimbările hormonale pe care le implică, poate aduce și ea episoade de palpitații.
Anemia, hipoglicemia, dezechilibrele electrolitice (în special nivelurile scăzute de potasiu sau magneziu) sunt alte cauze posibile pe care medicii le iau în considerare.
Boli cardiace structurale
Uneori, palpitațiile sunt semnalul unei probleme reale la nivelul inimii. Bolile valvulare, cardiomiopatiile, boala coronariană, toate acestea pot predispune la aritmii. Insuficiența cardiacă modifică structura și funcția inimii într-un mod care favorizează apariția tulburărilor de ritm.
La persoanele care au suferit un infarct miocardic, țesutul cicatricial care se formează în locul mușchiului afectat poate deveni sursa unor aritmii ventriculare periculoase. De aceea, pacienții cu antecedente cardiace primesc o atenție specială când raportează palpitații.
Medicamente și substanțe
O listă lungă de medicamente poate provoca palpitații ca efect secundar. Printre cele mai frecvente se numără bronhodilatatoarele folosite în astm, unele antidepresive, medicamentele pentru răceală care conțin pseudoefedrină, suplimentele pentru slăbit și chiar unele antibiotice.
Dacă ai început un tratament nou și ai observat apariția palpitațiilor, merită să discuți cu medicul care ți l-a prescris. Nu întrerupe niciodată un tratament pe cont propriu, dar semnalează orice simptom nou.
Când palpitațiile sunt inofensive?
Să fim sinceri: în marea majoritate a cazurilor, palpitațiile nu ascund nimic grav. La persoanele tinere, fără boli cardiace cunoscute, fără simptome asociate și cu investigații normale, palpitațiile ocazionale sunt o parte a vieții cu care putem convieți fără griji.
Dacă simți ocazional câte o extrasistolă, mai ales în perioade de stres sau după ce ai băut mai multă cafea, nu ai neapărat nevoie să alergi la medic. Dacă palpitațiile apar în contexte explicabile (emoții puternice, efort fizic intens, lipsă de somn) și dispar când contextul se schimbă, șansele sunt că nu ai de ce să te îngrijorezi.
Un indiciu bun că lucrurile sunt în regulă este faptul că te simți bine în rest. Nu ai amețeli, nu ți se întunecă vederea, nu ai dureri în piept, nu ți se taie respirația. Poți face efort fizic fără probleme. Palpitațiile vin și pleacă, fără să îți afecteze viața de zi cu zi.
Când palpitațiile devin periculoase: semnele de alarmă
Există însă situații în care palpitațiile nu ar trebui ignorate. Știu că sună clișeic să spun „consultă un medic”, dar uneori chiar e necesar.
Simptome asociate care cer atenție
Dacă palpitațiile sunt însoțite de leșin sau de senzația că ești pe punctul de a leșina, trebuie să fii evaluat. Sincopa (pierderea cunoștinței) în contextul unei aritmii poate indica o tulburare de ritm severă care compromite fluxul de sânge către creier.
Durerea în piept asociată cu palpitațiile este un alt semn de alarmă. Deși durerea toracică poate avea multe cauze, combinația cu tulburări de ritm necesită investigații pentru a exclude o problemă coronariană.
Dispneea (dificultatea de a respira), mai ales dacă apare în repaus sau la eforturi minime, poate indica faptul că inima nu mai pompează eficient sângele. Dacă simți că nu poți trage aer în piept în timp ce inima îți bate neregulat, nu amâna consultul medical.
Durata și frecvența episoadelor
Palpitațiile care durează minute întregi sau chiar ore sunt diferite de o extrasistolă fugară. O tahicardie susținută, cu puls de 150 sau mai mult, care nu cedează la manevre simple (cum ar fi respirația profundă sau aplicarea de apă rece pe față), necesită evaluare, uneori chiar în regim de urgență.
Dacă palpitațiile devin foarte frecvente, dacă le simți zilnic, dacă îți afectează somnul sau capacitatea de a-ți desfășura activitățile obișnuite, e timpul să discuți cu un specialist.
Contextul medical personal
Antecedentele tale contează enorm. Dacă ai o boală cardiacă cunoscută, fie ea valvulară, ischemică sau o cardiomiopatie, orice palpitație nouă merită atenție. Dacă ai avut un infarct în trecut, aritmiile pot fi un semn de instabilitate electrică a inimii.
Istoric familial de moarte subită cardiacă, mai ales la rude tinere, este un element important. Anumite boli genetice pot predispune la aritmii ventriculare fatale, iar palpitațiile pot fi primul semn.
Dacă ai început recent un medicament nou sau dacă ai o afecțiune care îți afectează echilibrul electrolitic (boli renale, vărsături sau diaree severe), riscul de aritmii crește.
Investigațiile: cum aflăm ce se întâmplă
Când ajungi la medic pentru palpitații, procesul de diagnosticare urmează câțiva pași logici.
Anamneza și examinarea clinică
Primul pas este conversația. Medicul te va întreba cum simt palpitațiile, cât durează, ce le declanșează, ce le oprește, ce alte simptome ai. Va vrea să știe ce medicamente iei, cât alcool și cafea consumi, cum dormi, cât de stresat ești. Va întreba despre antecedentele tale și ale familiei tale.
Examinarea fizică include ascultarea inimii, verificarea pulsului, măsurarea tensiunii arteriale. Uneori, aceste elemente simple pot oferi indicii importante.
Electrocardiograma: fotografia electrică a inimii
Electrocardiograma (ECG sau EKG) este investigația de bază. Înregistrează activitatea electrică a inimii timp de câteva secunde și poate detecta multe tipuri de aritmii, precum și alte anomalii (semne de infarct vechi, hipertrofie, tulburări de conducere).
Problema cu ECG-ul standard este că înregistrează doar momentul respectiv. Dacă nu ai palpitații chiar atunci, ECG-ul poate ieși perfect normal. De aceea, pentru a „prinde” aritmia, se folosesc alte metode.
Monitorizarea Holter și monitoarele de eveniment
Monitorizarea Holter presupune purtarea unui dispozitiv care înregistrează continuu ECG-ul timp de 24-48 de ore (sau chiar mai mult, în variantele moderne). Astfel, orice aritmie care apare în acea perioadă va fi documentată.
Dacă palpitațiile sunt rare, se pot folosi monitoare de eveniment, pe care le porți săptămâni întregi și le activezi doar când simți simptome. Există și dispozitive implantabile, de dimensiunea unei agrafe de birou, care pot monitoriza ritmul cardiac timp de ani de zile.
Analize de sânge
Hemoleucograma poate detecta anemia. Testele tiroidiene verifică funcția glandei tiroide. Ionograma arată nivelurile de potasiu, magneziu și alți electroliți. Toate aceste investigații pot identifica cauze corectabile ale palpitațiilor.
Ecocardiografia
Ecografia cardiacă (ecocardiograma) oferă imagini ale inimii în mișcare. Permite evaluarea structurii inimii, a funcției de pompare, a valvelor. Este esențială pentru a exclude boli cardiace structurale care ar putea sta la baza aritmiilor.
Testul de efort
Uneori, aritmiile apar doar la efort. Testul de efort, făcut pe bandă de alergare sau pe bicicletă ergometrică, poate provoca și documenta astfel de aritmii.
Studiul electrofiziologic
În cazuri selectate, când se suspectează o aritmie complexă sau când se planifică un tratament prin ablație, se poate face un studiu electrofiziologic. Aceasta este o procedură invazivă în care se introduc catetre în inimă pentru a cartografia în detaliu sistemul electric și a identifica sursa aritmiei.
Tratamentul palpitațiilor: de la schimbări de stil de viață la intervenții
Abordarea terapeutică depinde de cauza și de severitatea palpitațiilor.
Modificări ale stilului de viață
Pentru palpitațiile benigne, adesea nu e nevoie de medicamente. Reducerea consumului de cofeină și alcool, renunțarea la fumat, îmbunătățirea calității somnului, gestionarea stresului, toate acestea pot face minuni.
Exercițiul fizic regulat, paradoxal, poate reduce frecvența palpitațiilor la persoanele sănătoase. O inimă antrenată funcționează mai eficient și este mai puțin susceptibilă la aritmii minore.
Hidratarea adecvată și o alimentație echilibrată, bogată în potasiu și magneziu (fructe, legume, nuci), contribuie la menținerea echilibrului electrolitic necesar pentru un ritm cardiac stabil.
Tratamentul cauzelor subiacente
Dacă palpitațiile sunt cauzate de hipertiroidism, tratarea bolii tiroidiene va rezolva și simptomele cardiace. Dacă anemia e de vină, corectarea ei va aduce ameliorare. Dacă anxietatea este factorul principal, psihoterapia și, eventual, medicația psihiatrică pot fi soluția.
Medicația antiaritmică
Pentru aritmiile care necesită tratament medicamentos, există mai multe clase de medicamente disponibile. Beta-blocantele sunt frecvent folosite, fiind eficiente în multe tipuri de tahiaritmii și având un profil de siguranță bun. Alte medicamente antiaritmice (cum ar fi amiodarona, flecainida, propafenonă) sunt rezervate cazurilor mai complexe și necesită monitorizare atentă din cauza potențialelor efecte secundare.
În fibrilația atrială, pe lângă controlul ritmului sau al frecvenței cardiace, anticoagularea pentru prevenirea accidentelor vasculare cerebrale este adesea esențială.
Ablația prin cateter
Pentru anumite aritmii, ablația prin cateter oferă o soluție potențial definitivă. Procedura implică introducerea unor catetre subțiri prin vasele de sânge până la inimă, unde se aplică energie (radiofrecvență sau crioablație) pentru a distruge țesutul responsabil de aritmie.
Tahicardiile supraventriculare, flutter-ul atrial și chiar fibrilația atrială pot fi tratate astfel. Rata de succes variază în funcție de tipul aritmiei, dar pentru multe tahicardii supraventriculare depășește 95%.
Dispozitive implantabile
La pacienții cu risc de aritmii ventriculare grave, implantarea unui defibrilator cardiac poate fi salvatoare. Acest dispozitiv monitorizează continuu ritmul cardiac și poate livra un șoc electric pentru a opri o aritmie potențial fatală.
Pacemakerul, pe de altă parte, este util în bradicardie (ritm cardiac prea lent) și în anumite tulburări de conducere.
Viața cu palpitații: perspective practice
Dacă ai palpitații și ai fost evaluat medical, iar verdictul este că nu ai o boală cardiacă semnificativă, cum mergi mai departe?
Acceptarea și înțelegerea
Primul pas este să accepți că palpitațiile benigne, deși neplăcute, nu îți pun viața în pericol. Anxietatea legată de ele poate fi uneori mai dăunătoare decât palpitațiile în sine. Educația despre ce se întâmplă în corpul tău poate reduce semnificativ teama.
Identificarea factorilor declanșatori
Ține un jurnal în care să notezi când apar palpitațiile și ce ai făcut înainte. Ai băut cafea? Ai dormit prost? Ai avut o zi stresantă? Identificarea tiparelor te poate ajuta să eviți factorii declanșatori.
Tehnici de oprire a episoadelor
Pentru unele tahicardii supraventriculare, există manevre simple care pot opri episodul. Manevra Valsalva (expirație forțată cu gura și nasul închise), scufundarea feței în apă rece, masajul sinusului carotidian (doar sub îndrumarea medicului), toate acestea stimulează nervul vag și pot întrerupe circuitul aritmiei.
Când să cauți ajutor specializat?
Dacă palpitațiile îți afectează semnificativ calitatea vieții, chiar dacă nu sunt periculoase din punct de vedere medical, merită să discuți cu un cardiolog. Uneori, un tratament simplu poate face diferența între a trăi cu teamă și a trăi liniștit.
Pentru cei din Transilvania care caută îngrijire specializată, opțiunile de cardiologie Cluj clinica oferă acces la medici experimentați și la investigații moderne. Nu ezita să ceri o a doua opinie dacă simți că ai nevoie.
Palpitațiile la populații speciale
Palpitațiile în sarcină
Sarcina aduce cu sine o creștere a volumului sanguin cu până la 50% și o accelerare a ritmului cardiac de bază. Multe femei gravide raportează palpitații, mai ales în trimestrul al doilea și al treilea. De cele mai multe ori, acestea sunt benigne.
Totuși, sarcina poate destabiliza aritmii preexistente sau poate revela predispoziții genetice pentru tulburări de ritm. Orice palpitație însoțită de simptome îngrijorătoare trebuie evaluată prompt.
Palpitațiile la copii și adolescenți
Copiii pot avea și ei palpitații, adesea legate de anxietate sau de consumul de băuturi energizante. Totuși, anumite aritmii congenitale, cum ar fi sindromul Wolff-Parkinson-White sau sindromul QT lung, se pot manifesta pentru prima dată în copilărie sau adolescență.
Sincopa în timpul efortului fizic sau palpitațiile asociate cu leșin la un tânăr sunt semnale care cer evaluare cardiologică amănunțită.
Palpitațiile la vârstnici
Odată cu înaintarea în vârstă, incidența fibrilației atriale crește semnificativ. La persoanele peste 80 de ani, prevalența depășește 10%. Complicațiile potențiale, în special accidentul vascular cerebral, fac ca detectarea și tratarea fibrilației atriale să fie deosebit de importante la această grupă de vârstă.
Vârstnicii sunt adesea mai puțin simptomatici, ceea ce poate întârzia diagnosticul. Monitorizarea periodică a ritmului cardiac, inclusiv prin intermediul dispozitivelor moderne (ceasuri inteligente, tensiometre cu funcție de detectare a fibrilației atriale), poate fi utilă.
Tehnologia modernă și monitorizarea ritmului cardiac
Trăim într-o eră în care ceasurile inteligente pot detecta fibrilația atrială și pot trimite alerte. Aceasta este o evoluție fascinantă, care are potențialul de a salva vieți prin detectarea precoce a aritmiilor.
Totuși, aceste dispozitive au și limitări. Fals pozitivele pot genera anxietate nejustificată. Fals negativele pot oferi o falsă asigurare. Datele trebuie întotdeauna interpretate în context clinic, de către un medic.
Dacă folosești un astfel de dispozitiv și primești o alertă despre o posibilă aritmie, notează momentul și circumstanțele, și discută cu medicul tău. Nu trage concluzii pripite, dar nici nu ignora complet avertismentele.
Un cuvânt despre anxietate și palpitații
Nu pot încheia fără să subliniez legătura strânsă dintre anxietate și palpitații. Am văzut mulți oameni intrând într-o spirală în care palpitațiile declanșează anxietate, care amplifică palpitațiile, care intensifică anxietatea, și tot așa.
Dacă te recunoști în acest tipar, știi că nu ești singur și că există soluții. Terapia cognitiv-comportamentală, tehnicile de relaxare, mindfulness, toate acestea pot fi extrem de utile. Uneori, tratamentul anxietății rezolvă complet și problema palpitațiilor.
Nu e un semn de slăbiciune să ceri ajutor pentru anxietate. E un semn de maturitate și de grijă față de tine însuți.
Palpitațiile sunt o experiență umană universală. Aproape fiecare dintre noi le-a simțit la un moment dat. De cele mai multe ori, ele nu reprezintă altceva decât inima ta reamintindu-ți că e acolo, că funcționează, că se adaptează la viața pe care o duci.
Dar când ceva nu pare în regulă, când simptomele persistă sau când apar semnale de alarmă, nu ezita să ceri o evaluare medicală. Medicina modernă are instrumente extraordinare pentru a diagnostica și trata aritmiile, iar o vizită la cardiolog îți poate aduce fie liniștea sufletească de care ai nevoie, fie tratamentul care îți poate schimba viața.
Ascultă-ți corpul. Fii atent la ce îți spune. Dar nu lăsa frica să te paralizeze. Inima ta e mai puternică decât crezi, iar tu meriți să trăiești fără grija constantă că ceva rău e pe cale să se întâmple.
